La zece mii de ani dupa moartea lui Palpatine…
EXPEDITIA
Timpul si spatiul nu erau decat o iluzie pentru noile nave. Calatoriile spatiale fusesera simplificate la maximum. Pentru a ajunge in orice colt din Galaxie nu era nevoie decat un singur salt in hiperspatiu si, in mod instant, se ajungea la destinatia dorita. Toate acestea se datorau unor generatii intregi de minti stralucite de ingineri pe care Republica le educase de-a lungul secolelor.
Nimeni nu mai stia a cata Republica era, si nici cate or sa mai fie. Era liniste, iar greselile trecutului erau de mult uitate. Si, mai presus de toate, era dreptate. Senatul nu functiona dupa interesele politicienilor, ci dupa vointa imensei populatii galactice. Iar Ordinul Jedi, veghea ca lucrurile sa ramana in acest fel.
O noua era incepuse in istoria galactica: epoca marilor expeditii de redescoperire a trecutului sters de catre veacurile de razboaie, varsari de sange si violente de neinchipuit.
***
Pelegrin Kol statea pe unul dintre scaunele din biroul senatorului de Coruscant. Era imbracat in haina sa de capitan de nava, cu tunica si pantaloni verzi si bocanci pana la jumatatea tibiei. Vestimentatia sa facea nota discordanta cu incaperea luxoasa in care se afla. Mobilierul excentric si scump capatase o stralucire si mai mare datorita apusului de soare de pe Coruscant, care inunda biroul cu o lumina aurie.
Senatorul Ruuno Tever, un twi’lek rosu ce pierduse alegerile pentru postul de Cancelar Suprem in urma cu doi ani, intra in birou. La fel ca mai toti politicienii, era imbracat intr-o roba scumpa, visinie ce-i acoperea aproape tot corpul. Poate ca senatorii isi pierdusera pofta pentru coruptie si bani, dar ceva le ramasese in decursul mileniilor, dorinta de a le arata tuturor care este pozitia lor sociala. Mergand incet, Tever trecu pe langa scaunul capitanului si se aseza pe fotoliul de pe cealalta parte a biroului.
Pelegrin ura sa astepte, iar senatorul intarziase destul de mult.
Cei doi nu se cunosteau personal, dar auzisera unul de celalalt.
- Iarta-ma ca te-am facut sa astepti, Capitane, dar problemele Republicii necesita timp. Sunt sigur ca ma voi putea revansa fata de tine.
- Nu este nici o problema domnule Senator, raspunse Pelegrin, mai mult din politete.
Capitanul, un barbat usor trecut de patruzeci de ani, fusese ani buni membru al Fortelor Navale Republicane, dar cum fondurile pentru armata deveneau din ce in ce mai mici, la varsta de treizeci de ani a decis sa lucreze ca pilot independent. In scurt timp, cu creditele castigate si-a achizitionat o nava, Strigatul Negru pe care a transformat-o in transportor arheologic.
- Voi incerca sa fiu scurt, Capitane. Am nevoie de tine pentru o misiune pe o planeta din Inelul Exterior.
- Care este numele planetei.
- Inca nu a fost numita oficial. Un grup de cavaleri Jedi a descoperit-o in urma cu ceva vreme. Deocamdata nu poarta decat numele KS-337.
- Aveti coordonatele planetei?
-Dupa multe eforturi am reusit sa le obtin.
Senatorul ii inmana capitanului un card de date, pe care acesta il introduse in datapadul sau.
-Si mai exact ce doriti de la mine, domnule Senator?
- Un raport complet referitor la aceasta planeta.
Datapadul scoase un sunet scurt de avertizare.
-Se pare ca planeta dumneavoastra se afla pe lista neagra a Republicii, zise Pelegrin privind displayul datapadului.
- Este vreo problema, capitane?
Capitanul se uita incruntat si oarecum nedumerit la senator.
- Normal ca este o problema. Legea, domnule Senator, nu permite aterizarea pe planetele considerate periculoase.
-Nu suntem fiinte perfecte, asa ca, legile nu sunt perfecte. Trebuie sa recunosti asta. Si, in plus, am impresia ca Jedi ascund ceva.
- Ceva ce nu ar trebui descoperit probabil. Si probabil ca au motivele lor.
- Capitane, Republica a fost construita pe transparenta totala. Noi, senatorii, nu ascundem nimic fata de populatia noastra. Nu inteleg de ce Jedi ar face-o.
- Ce vreti de la mine domnule Senator?
- Un raport…
- Mi-ati mai spus asta. Eu va cer un raspuns concret.
- Am motive sa cred ca pe aceasta planeta exista artefacte ale unei civilizatii uitate si pierdute in negura timpului. Probabil ca stii cat costa o statuie pe piata neagra.
Capitanul se chinuia sa-si tina furia in frau. Se afla fata in fata cu o specie de fiinta care distrusese Republica de atatea si atatea ori. Si nu, nu era vorba de twi’leci ci de politicienii corupti.
-Raportul meu va fi inaintat Consiliului Jedi si comisiilor senatoriale anti-coruptie, incepu sa ameninte Pelegrin Kol in timp ce se ridica de pe scaun.
- Si o sa-mi faca… ce? Or sa ma monitorizeze o perioada si o sa decida ca declaratiile tale nu au fost decat o neintelegere.
- Ramane de vazut, domnule Senator!
- Doua sute de mii de credite, Capitane.
- Ce?
- Iti ofer doua sute de mii de credite pentru misiunea ta.
Orice om are un pret, iar in ceea ce-l privea pe Capitan, pretul era cel corect. Nu stia daca propunerea fusese facuta pentru a-i inchide gura si ochii, iar constiinta ii spunea sa refuze banii… in acelasi timp, acea suma i-ar fi putut asigura un viitor care, in acel moment, era nici mai mult, nici mai putin decat nesigur.
- Si ce vom face cu restul echipajului? Majoritatea sunt arheologi, cu totii idealisti si, nu in ultimul rand, cu totii inamici ai traficului de artefacte.
- M-am gandit chiar si la acest detaliu. Din pozitia in care ma aflu mi-a fost foarte usor sa obtin niste documente care sa acrediteze o mana de „distribuitori†ca fiind angajati ai Muzeului Istoric al Republicii. Dupa ce te vei intoarce de pe planeta te vei intalni cu ei si le vei da ceea ce ai gasit, daca vei gasi ceva, desigur.
- Si unde va fi punctul de intalnire?
- Aici, pe orbita Coruscantului. Am introdus in acel card pe care ti l-am oferit si datele de identificare ale navei lor. Nu va fi nevoie decat de un semnal si ei vor veni la tine.
Capitanul il privi pe senator. Din pozitia in care se afla nu-l mai putea vedea cum trebuie, deoarece lumina orbitoare a apusului ce razbatea in spatele twi’lekului facea ca acesta sa para inconjurat de o aura stranie, dar care nu-l lumina, ci ii intuneca si mai tare trasaturile, transformandu-l intr-o silueta neagra.
- Oameni ca tine ar trebui executati…
- Oameni ca noi… oameni ca noi, Capitane…
- Sper sa merite, spuse Pelegrin in timp ce se indrepta spre iesire.
- Iti garantez asta. Lucruri fantastice asteapta sa fie descoperite, raspunse senatorul cu un zambet aproape insesizabil in coltul gurii.
***
Imensul Strigat Negru plutea in vidul spatial de pe orbita Coruscantului. Nava, lunga de aproape un kilometru fusese candva un cargobot al unei firme miniere. Acum compartimentele de marfa erau goale, asteptand oricand sa fie umplute cu diverse artefacte destinate muzeelor. Echipajul era format din douazeci de persoane, barbati si femei, oameni si alte specii: cincisprezece arheologi, un istoric, un pilot, cei doi capitani adjuncti si un mecanic.
Asteptau cu nerabdare intoarcerea lui Pelegrin de la discutia cu senatorul. De doua luni stateau degeaba si cu totii simteau ca au nevoie de o misiune.
Transportorul capitanului intra in cala navei. Cei doi adjuncti, un om si un radian venira in intampinare.
- Ei bine? intreba rodianul.
- Introdu coordonatele astea in calculatorul de navigatie, zise Capitanul in timp ce-i inmana adjunctului cardul de date primit de la senator.
Cei doi se luminara la fata.
- Treziti-va oameni buni, zise adjunctul om in comunicator, avem o misiune.
Urale de bucurie se auzira in sistemul audio al comunicatorului. Dupa doua luni aveau o misiune.
Capitanul ajunse pe punte si se puse in scaunul sau. Langa el veni Naira, o femeie cam de aceeasi varsta cu el, sefa echipei de arheologi.
- Care e misiunea, Capitane?
- Sapaturi arheologice si extragere de artefacte.
- Beneficiar?
- Muzeul Istoric al Republicii.
Lui Pelegrin nu-i placu ca trebui sa-si minta oamenii, insa nu avu de ales. Arheologii nu ar fi fost de acord niciodata cu contrabanda de obiecte istorice. Cultura Republicii era erodata treptat de piata neagra si de dorinta milionarilor excentrici de a avea obiecte cat mai vechi in casele sau in birourile lor.
Legea considera ca orice artefact apartinand vreunei civilizatii disparute facea parte din Patrimoniul Republicii atat timp cat obiectul descoperit se afla pe teritoriul acesteia. Cum KS-337 fusese inregistrata in rapoartele Jedi, facea ca planeta sa fie considerata parte componenta a Republicii. Preturile platite de muzee erau mici, pentru ca veneau din banii contribuabililor, iar acest detaliu incuraja si mai mult contrabanda. Insa nimeni nu credea ca un senator poate fi implicat intr-o asemenea manevra. Dar Pelegrin Kol descoperise ca adevarul era cu totul altul.
- Toate sistemele sunt pregatite, coordonatele introduse si hiper-motorul activat, zise Zala, pilotul navei.
- Bine. Sa-i dam bataie atunci.
- Saltul in hiperspatiu in trei, doi…
Un fulger ce dura mai putin de o secunda lumina hublourile, pe care se vedea apoi planeta langa care ajunsesera. O sfera galbuie cu mici vinisoare inchise la culoare, ce reprezentau cel mai probabil albiile secate ale vreunor rauri de mult disparute, sau poate lanturi muntoase. Nici urma de verdeata sau apa pe suprafata.
- Salt efectuat cu succes, confirma pilotul. Ne aflam perpendicular pe ecuatorul planetei, pe partea luminata.
- Scaneaza suprafata, ordona Pelegrin. Daca nu gasesti nimic pe emisfera asta, ne mutam spre partea intunecata.
Tehnologia avansase intr-atat de mult incat o scanare completa a suprafetei era posibila in mai putin de treizeci de secunde. Monitorul din dreptul pilotului se umplu cu o date statistice, iar o mica holograma reprezentand planeta aparu pe bord.
-Nu a descoperit viata si nici vegetatie. Materiale componente… graniu, clariu, baromit, in mare cam tot ce gasesti intr-un desert din Inelul Exterior. Atmosfera e respirabila. Hm… semne bune.
- Ce este? intreba capitanul.
- Pe meridianul 365, paralela 16 vad o constructie piramidala, cu baza un patrat. In mod sigur nu este ceva natural.
- Vreo forma de tehnologie?
- Nimic. Planeta asta e complet parasita.
- Atunci vom cobori.
- Am inteles, Capitane.
Intrand in atmosfera, Strigatul Negru fu cuprins de flacarile frecarii cu aerul. Cand viteza incepea sa se reduca toti cei aflati pe punte puteau vedea piramida galbuie din piatra ce domnea in marea de nisip. Era de fapt un trunchi de piramida inalt de vreo cincizeci de metri, cu un acoperis perfect plan, cu latura bazei lunga de aproape doua sute de metri, cu fetele laterale plane si cu o intrare pe una dintre parti.
Nava ateriza la o suta de metri de cladire in vartejul de praf si nisip creat de propriile motoare. Nu desfacura trenul de aterizare. Oricum s-ar fi afundat in nisip, asa ca aterizara pe „burta†cargobotului. Asteptara ca nisipul rascolit sa se aseze, apoi iesira.
- Magnific, zise istoricul Ramby Jalaz, un twi’lek cu piele verzuie.
- Poti preciza sau macar preconiza epoca? il intreba Naira
- Probabil ca este post-Imperiu.
- Care imperiu? Intreba Pelegrin.
— Palpatine, desigur.
- Da, sigur, cum am putut sa intreb o chestie atat de evidenta, raspunse Pelegrin cu mult sarcasm in voce.
Capitanul nu avea nici un rol in extragerile arheologice sau in cercetari. Singurul sau scop era acela de a-i cara pe exploratori prin Galaxie, primind cota-parte din vanzarea obiectelor. Nu castiga mult, dar banii erau suficienti si oricum mai multi decat ar fi castigat in armata.
Ia-te uita cate basoreliefuri pe fetele astea, zise Naira privind imensele desene de pe laturile piramidei, ce reprezentau fiinte umanoide tinand ceva in maini care semanau cu niste sabii. Ramby, vreau sa-mi spui ce scrie aici, cat timp incerc sa deschid usile alea doua.
Istoricul se apropie, stand cu gura cascata si lasand din cand in cand ochii spre datapadul de scanare pe care il tinea in mana.
- Magnific! repeta istoricul exclamatia pe care o avuse cand vazu pentru prima oara constructia.
Peisajul, mort pana la sosirea navei, deveni animat de arheologii ce misunau in jurul piramidei. Capitanul statea undeva la jumatatea distantei dintre nava si ei si ii privea pe toti cum faceau cate ceva. Inca era dat peste cap din cauza discutiei purtate cu senatorul.
- Naira, vino repede, zise unul dintre arheologii ce stateau langa consola unei truse de datare.
- Ce este? Intreba femeia in timp ce se indeparta de usile metalice pe care de chinuia sa le deschida.
- Ori trusa noastra de datare e dereglata… ori cladirea asta are 16.000 de ani.
- Ai repetat procesul?
- De trei ori.
- Incredibil…
Amandoi ridicara ochii si privira spre piramida.
- Hai sa o deschidem, il chema Naira pe arheolog.
Se dusera amandoi si incercara sa gaseasca un mecanism prin care sa impinga cele doua usi din metal negru. In spatele lor veni Capitanul.
- Ce crezi ca ar putea fi, Naira?
- Nu stiu, Capitane. Un templu, cel mai probabil, sau poate chiar o cladire administrativa, antica.
- Sau un mormant? Continua Pelegrin.
- Sau un mormant…
- Eu stau si ma intreb, Naira… Daca voi ziceti ca are 16.000 de ani, atunci de ce nu este ingropata ca restul cladirilor de genul asta?
- Buna intrebare, Capitane. Vrei sa stii raspunsul meu sincer? Intreba femeia stand cu spatele la Pelegrin si pipaind metalul in cautarea unui sistem de deschidere.
- Da, te rog.
- Nu am nici cea mai mica idee. Dupa cum vezi si tu, pe planeta asta nu bate vantul. Probabil ca a ramas asa din cauza lipsei curentilor.
- Aha… lipsa curentilor.
Cercetand fata cladirii opusa usii, Ycral, un tanar arheolog om, gasi o trapa. O impinse si, spre satisfactia lui, se deschise.
-Hei, oameni buni, am gasit o intrare mica aici in spate, striga el entuziasmat in comunicator. Eu intru, urati-mi noroc.
- Nu intra prea adanc, il indemna Naira. Noi vom incerca sa deschidem aici. Si nu uita sa-ti iei sistemul de respiratie.
- Am inteles, sefa!
Privind fiintele sculptate pe fetele piramidei, istoricul isi dadu seama de un lucru.
-Naira, din cate vad aici, cred ca astia desenati pe cladire sunt Jedi. Totusi scrierile astea nu par a fi in bazica veche. Nu am mai vazut caracterele astea ciudate nicaieri.
„Jedi ascund cevaâ€. Acestea fusesera vorbele senatorului, care ii reveneau in minte lui Pelegrin. Chiar atunci, in momentul acela, Capitanul ar fi vrut sa le spuna tuturor adevarul, dar se abtinu. Insa ramanea cu frica in suflet, constient fiind ca s-ar fi putut sa se joace cu obiecte Jedi, iar Jedi erau foarte stricti in ceea ce privea proprietatile lor. „Nu au ce sa-mi faca. Doar nu o sa ma omoare… sunt Jediâ€, incerca Pelegrin sa se imbarbateze.
- Ycral, ce ai gasit acolo? zise Naira in comunicator. Ycral!
Nici un raspuns.
- Sa vada careva ce s-a intamplat cu Ycral, ordona Pelegrin.
- Ma uit eu, se auzi confirmarea unei voci feminine.
Tarisa se indrepta spre trapa pe care intrase Ycral.
-Ii vad mana, zise aceasta in comunicator. Probabil ca a lesinat. Ycral, esti bine? Incerc sa-l scot acum.
Urma un urlet ingrozit al fetei.
- Tarisa! striga Pelegrin in comunicator. Tarisa, ce s-a intamplat?
Cu totii fugira in locul in care se afla fata. Imaginea le intoarse tuturor stomacul pe dos. O gasira pe fata ghemuita in nisip, tremurand, cu privirea speriata, uitandu-se la … mana sectionata si aruncata in nisip a lui Ycral.
- Pentru numele zeilor… Ce s-a intamplat aici? Intreba Pelegrin mai mult pentru el.
- Este… este mo… mort, se chinui Tarisa sa raspunda. Capul lui este acolo… este acolo.
- Fata intrase in stare de soc si incepu sa planga.
- Duceti-o in nava, ordona Capitanul.
El parea sa fi ramas ultimul care nu-si pierduse cumpatul. Restul erau prea socati ca sa mai faca ceva. Privi taietura perfecta, lipsita de sange, de parca ar fi fost… arsa.
- Rana, e cauterizata, observa el.
Insa Naira, care se afla langa el, ii acorda o privire rece, incapabila sa mai spuna ceva.
Istoricul habar nu avea ce se intampla in jurul sau. Isi oprise comunicatorul pentru a nu mai fi deranjat de discutiile celorlalti. Nu stia ce se intamplase cu Ycral. Privind inscriptiile cu caractere ciudate si pe cei ce pareau a fi Jedi, avu o revelatie ce-l ingrozi:
- Capitane! Striga el in comunicator. Capitane, trebuie sa plecam acum de pe planeta asta! Acum!
- Ce este? Se auzi Pelegrin la celalalt capat al legaturii.
- Din ce vad aici imi dau seama ca…
Nimic nu se mai auzi… decat un usor zgomot… ceva, ca o vibratie.
- Ramby?! Ramby, mai esti acolo?
Pelegrin incepu sa alerge spre nava.
- Toata lumea, la nava acum!, ordona el. Aveti doua minute! Cine nu ajunge, ramane aici. Porniti motoarele Strigatului.
- Si corpul lui Ycral? Il intreba Naira imediat cum ajunsera pe punte.
- Nu mai avem timp. Si Ramby e mort!
- Ce?!
Sefa arheologilor ramase stupefiata.
- De la inceput nu trebuia sa fi acceptat misiunea asta nenorocita. Jedi aveau dreptate, aveau dreptate.
- Ce vrei sa spui, Capitane? Il intreba unul dintre adjuncti?
Capitanul nu raspunse nimic.
Nava se ridica de pe suprafata rascolind nisipul in jurul ei si, in mai putin de un minut, iesi din atmosfera.
- Toate sistemele sunt pregatite, coordonatele introduse si hiper-motorul activat, zise pilotul. Efectuam saltul in hiperspatiu in: trei, doi… Hiper-motorul s-a oprit Capitane.
- Halav, incerca Peregrin sa-l contacteze pe mecanicul navei. Ce se intampla acolo?
Nu primi nici un raspuns.
„Hiper-motor dezactivat†se auzi vocea inregistrata din computerul navei. „Diagnostic: cablu de legatura avariat sau inexistent. Posibila solutie: inlocuirea cablului. Capabilitatea de supravietuire a personalului: trei saptamani standard.â€
- Oh, nu! Oh, Sfinte Yartuz, Creatorul Universului! se auzi in comunicatorul Capitanului vocea speriata a unuia dintre arheologi. Halav e aici si e ciopartit. Oh, Sfinte…
- Ma duc sa vad ce se intampla, zise adjunctul radian in timp ce scoase un blaster din compartimentul de urgenta.
- Vin cu tine, spuse capitanul.
- Nu! Stai aici. Tu esti ultimul care trebuie sa pateasca ceva.
Turbo-liftul ajunse la nivelul unde Halav era mort, cand deodata luminile se stinsera. Rodianul se trezi stand singur in intuneric. Nu-si pierdu cumpatul, ci aprinse o lanterna pe care o purta mereu asupra sa. Era liniste. Rodianul isi putea auzi respiratia pe cand inainta spre locul unde fusese raportat decesul. Nimic nu e mai infricosator decat sa stai intr-un coridor intunecat alaturi de un cadavru.
Scrutand coridorul cu lanterna, rodianul dadu peste ramasitele sfartecate ale tovarasului sau, dar muta rapid fascicolul din locul acela si se lipi cu spatele de perete, respirand din ce in ce mai greu. Incerca sa nu intre in stare de soc si sa-si pastreze calmul. Stranse bine manerul blasterului si continua drumul pe usa magnetica ce dadea in incaperea urmatoare. Apasa comutatorul incastrat in perete si intra.
- Nu pot porni luminile, zise pilotul aflat pe punte.
- Incearca! Se rasti Capitanul la el.
Rodianul ajunse in camera de suplimente, cand si lanterna ii ceda. O lovi cu podul palmei, dar in zadar. Ramase in intuneric. Auzea un suspinat usor in camera si un sunet organic, ca un plescait.
„Sistem activat†se auzi vocea calculatorului, iar luminile se aprinsera.
Cand vazu de unde veneau zgomotele, rodianul incepu sa tremure si apoi cazu in genunchi. Naira era tintuita in perete cu doua bucati de metal infipte in umeri, si cu o a treia bucata penetrandu-i gatul si facandu-i o rana care ii umplea camasa de sange. Inca mai traia, dar pupilele erau dilatate, iar spasmele agoniei ii cuprinsera cutia toracica. Respira sacadat. Nu mai avu decat puterea sa ridice mana si sa-i arate rodianului cu degetul ceva ce se afla in spatele sau…
- Adjunctul nu mai raspunde domnule Capitan, zise pilotul, dar nu apuca sa-si termine propozitia ca o zguduitura puternica cutremura nava aruncandu-i din scaune pe amandoi.
Stand intinsi pe punte, Capitanul si pilotul incercau sa-si dea seama ce se intampla. Primira raspunsul de la calculatorul navei: „Incendiu in sectorul 4 - dormitoare. Cauza incendiului: explozie. Persoane ramase in viata in sectorul 4 – dormitoare: zero. Inceputul procedurii de stingere a incendiului. Eroare! Eroare! Sistemul anti-incendiu dezactivat.â€
- Esti in regula? Il intreba Capitanul pe pilot si il ajuta sa se ridice de pe podea.
- Da, Capitane… Nu si restul….
- Ma aude cineva? Incerca Pelegrin sa ia legatura cu cine a mai supravietuit. Daca ma aude cineva sa vina pe punte. Aici este ultimul loc in care poate ajunge incendiul. Repet, veniti pe punte.
Insa nimeni nu raspunse. Nimeni nu mai era in viata. Cine nu murise in explozie probabil ca fusese sufocat de fumul care se imprastia cu repeziciune in nava.
- Capitane, trebuie sa securizam puntea. Voi inchide usa de incendiu.
Pelegrin se freca la ochi, incercand sa se concentreze pentru a lua decizia corecta.
- Bine, inchide-o.
O bufnitura se auzi in spatele usii magnetice de la intrarea pe punte. Usa de incendiu, mult mai groasa si mai rezistenta la temperaturi mari, se inchisese.
- Poti incerca un salt de urgenta in hiperspatiu? Sau macar o transmisiune de ajutor.
- Atat timp cat suntem in flacari, nu putem efectua saltul. Ne-am dezintegra in hiperspatiu. Cat priveste semnalul de ajutor, sistemul de comunicare inter-spatiala a cazut. Tot ce pot sa fac e sa pornesc baliza de urgenta.
Pelegrin se lasa in scaunul capitanului, incepu sa-si maseze fruntea si inchise ochii. Echipajul sau era cel mai probabil mort, sau, in orice caz, pe moarte. Jedi avusesra dreptate cand trecusera planeta pe lista neagra. Era ceva ce inconjura planeta aceea… ceva malefic. Capitanul se simtea frustrat si vinovat in acelasi timp de tot ce se intamplase. Spera totusi ca entitatea de pe nava care i-a ucis echipajul a ars in flacarile care se extindeau pe culoarele Strigatului.
Undeva in adancul perceptiilor sale, Pelegrin simtea un val rece care se apropia pe exterior de usa de incendiu, ca si cum Moartea ar fi fost acolo, in flacari.
Pupilele pilotului se dilatara, iar privirea ii deveni rece. Incet incepu sa duca mana la comutatorul care deschidea usile puntii.
- Ce faci? il intreba Pelegrin.
Nici un raspuns.
- Zala! Ce faci?
Capitanul se ridica de pe scaun si se grabi sa-l opreasca pe pilot, insa fuse prea tarziu. Usile se deschisera, inundand puntea cu valatuci de fum si o caldura aproape insuportabila. Intorcandu-se brusc din fuga sa, Capitanul cazu pe spate si privi la flacarile de pe coridorul ce dadea spre punte.
O umbra. O pata de intuneric. O silueta neagra stand in fata flacarilor. Avea un cap imens, sau avea o gluga? Avea doua maini uriase, sau maneci largi? Intrebari la care Pelegrin nu avea nici un raspuns. Nu putea vedea specia fiintei, nici chipul, iar lumina focului intuneca si mai mult trasaturile entitatii demonice de la intrarea pe punte.
Intins pe podea, Pelegrin duse mana la blasterul pe care il tinea la curea. In acelasi timp din mana siluetei negre tasni o bara de energie rosie lunga de un metru.
Sunetul. Pelegrin isi aduse aminte de acel sunet. Il auzise la un moment dat in sistemul de comunicare, imediat dupa ce istoricul nu a mai raspuns. Era o vibratie, ca maraitul unui animal de prada. „Un lightsaber, arma unui Jediâ€, gandi Pelegrin.
Capitanul indrepta teava blasterului spre silueta intunecata si trase. Bara de lumina respinse insa salva si o redirectiona spre pilotul aflat inca in transa, parlindu-i ceafa. Era mort, iar capul sau se izbi de bord.
Silueta incepu sa inainteze pe punte si se apropie de Pelegrin. Capitanul vazu ca fiinta era imbracata intr-o roba neagra. Putu vedea manerul argintiu al lightsaberului si, in final, putu vedea ochii fiintei intunecate in care se reflecta bara de lumina a sabiei. Ochii sunt oglinda sufletului, iar in ultimele sale secunde, in pupilele atacatorului, Pelegrin vazu intunericul si moartea, apoi lightsaberul incepu sa coboare spre gatul sau…
„Sistem anti-incendiu activat. Incendiu stins. Procedura de salt de urgenta inceputa. Destinatie: Coruscantâ€
Cu resursele de energie ramase, nava efectua un ultim salt in hiperspatiu.
***
Pe fereastra biroului lui Ruuno Tever se vedea cum fulgerele furtunii biciuiau suprafata Coruscantului. Senatorul statea in fotoliul sau, iar pe partea opusa a mesei statea mercenarul Gul Falan.
- Nu stiu ce s-a intamplat cu ei, domnule Senator. Cel mai probabil au avut undeva in nava containere cu substante inflamabile.
- Cate trupuri ai gasit?
- Numai trei, dar si alte cateva resturi organice prin cenusa din nava.
- Ceea ce inseamna ca…?
- Inseamna ca au ars mai multi, insa nu pot spune insa cati erau cu exactitate.
- Si cei trei pe care i-ai gasit?
- Unul era ucis de un blaster, celalalt avea capul taiat, iar al treilea nu stiu de ce a murit. La inceput am crezut ca este viu, pentru ca din punct de vedere biologic era perfect sanatos si nici nu avea vreo rana. Totusi aparatele nu au descoperit nici un semn vital si a trebuit sa-l declaram mort.
- Si unde sunt trupurile?
- La morga Centrului Medical din districtul Republica 26, asa cum mi-ati indicat.
- Perfect.
Mercenarul se ridica de pe scaun pregatindu-se de plecare.
- Falan, simt ca ai uitat sa-mi spui ceva. Sau sa-mi dai ceva.
- A, da! Era sa uit. Bine ca mi-ati adus aminte, ca dupa aceea trebuia sa fac alt drum pentru a ma intoarce la dumneavoastra ca sa vi-l aduc Am gasit asta asupra unuia dintre cadavre, zise el in timp ce-i inmana Senatorului un maner din metal argintiu. Cred ca este un lightsaber. E singurul lucru de valoare pe care l-am gasit pe nava.
- Multumesc Falan. Recompensa pentru deranjul tau ti-a intrat in cont.
- Va multumesc, domnule Senator.
- Oamenii ca tine sunt greu de gasit, iar Republica se schimba. Te-as ruga sa-mi ramai aproape, pentru ca am nevoie de oameni de incredere in aceasta perioada.
- Ce este domnule Senator? Prevedeti un viitor sumbru? intreba mercenarul zambind in coltul gurii.
- Dimpotriva, lucruri uimitoare se vor intampla.
SFARSIT
|
