Clubul iubitorilor de carte - Cartea lunii: "Ghidul autostopistului galactic" de Douglas Adams

Ma indoiesc ca o are cineva in format electronic, din pacate... Poti incerca in librariile de la voi, cine stie, poate o gasesti.
Eu o voi cumpara azi sau maine, si voi vedea cate pagini are. Daca nu dai de ea, si daca nu e foarte mare, as putea incerca sa o scanez si sa ti-o trimit. Dar va dura ceva...

 

Care va fi data limita?

 

Eu as zice in jur de 3 saptamani, si o saptamana pentru comentarii. Mie personal mi se pare mult (eu cand incep o carte o citesc in maxim 3 zile daca imi place), dar poate nu toti au mult timp la dispozitie (sa nu uitam de exemplu ca Tezeu si Cyber sunt in an terminal si ii asteapta bacalaureatul). Oricum, daca vom termina cu totii de citit mai repede cartea nu are rost sa asteptam, o putem alege pe urmatoarea.

Dati-va si voi cu parerea, si vom stabili un termen de comun acord.

 

Am cumparat cartea. Costa 14 RON, are 190 de pagini, scrisul e mare si formatul mic. E o carte pe care in mod normal o citesti in 3-4 ore. Daca aud ca va trebuie mai mult de o saptamana, va bat pe toti
(sa zicem doua, dar cu multa, multa indulgenta)

 

Parol si pe onoarea mea. La numaul cieanci chiar e Castele de carbon... uh... carton. HIC!

 

Primul citat din carte care mi-a sarit in ochi, cu dedicatie speciala pentru Milena:

...eram pierduta in fata unei impartiri cu zecimale, pentru ca impartirile cu zecimale nu exista, n-au nimic de-a face cu lumea lucrurilor adevarate, care se pot vedea, atinge si povesti. Cine-a vazut vreodata o virgula cu zecimale plutind prin vazduh?




Edit: Tezeu, am doar o curiozitate. Tu ai citit cartea asta inainte de a ne-o recomanda??

 

Mi-e rau... Am mancat aseara cremwursti stricati, nu ca as vrea sa sugerez ca e o porcarie de carte sau ceva...

Abia astept sa o comentam.

 

Daaaaaaa...... Si mie mi-a placut citatul la nebunie... cartea se citeste repede (desi eu am dat doar 10 lei pe ea) si e usurica dpdv. al literaturii dar mi s-a parut interesanta ideea

 

Daca ai citit cartea, atunci nu ai nici o scuza!

Nu vreau sa intru momentan in mai multe amanunte, avand in vedere ca verdictul meu nu e definitiv, fiindca mai am de citit vreo 50 de pagini (azi noapte am adormit cu cartea in mana si cu lumina aprinsa, asa de interesanta era...), si nici nu vreau sa stric celorlalti "placerea" de a o savura.
Dar cand ma gandesc ca am ezitat sa recomand o carte de Mark Levy pe care tocmai o citisem fiindca am crezut ca e prea usurica (si prost tradusa din pacate), desi mie mi s-a parut deosebit de draguta. Luna viitoare n-o sa mai ezit.

 

Pai nici nu cred c-am de ce sa-mi cer scuze... totusi, diferite puncte de vedere cred ca ar trebui sa rasara. (dupa cum ti-am spus pe YM de dimineata, eu am citit jumate din ea in timp ce faceam cumparaturi prin Cora... adevarul e ca s-a intalnit mama cu o fosta colega de servici si au povestit vreo juma' de ora)
Nu am citit insa cealalata carte propusa de mine... (sper doar sa fie la fel de interesanta ca Imparatul Mustelor)

 

N-am zis sa-ti ceri scuze.
Am zis ca nu ai nici o scuza. Daca n-ai fi citit-o, ai fi avut

 

Scuza pentru ce?

 

Las-o balta

 

OK, am terminat cartea...

Tezeu, avand in vedere ca tu esti cel care a propus-o, sper ca vei fi primul care sa spuna ce anume ti-a placut la aceasta carte, ce nu ti-a placut (daca a fost ceva ce nu ti-a placut), si mai ales de ce ai propus-o.

Poate ca ar fi mai bine sa ne innegrim posturile care contin spoilere, pentru ca cei care nu au citit inca sa nu patrunda din greseala tainele acestei preaminunate carti. O sa editam dupa aceea.

 

Pai sa-i dam drumul?

Daca vreti pot sa va spun minusurile si plusurile acestei carti, precum si ideea ce consider eu c-ar merita dezbatuta. Dar eu ma gandeam sa asteptam sa citeasca cel putin 3 persoane cartea.

 

Ma asteptam atunci. Cum vrei tu.

 

Pai pana acum am ajuns de unde plecasem... noi doi care facem pe clubul de carte. Nu ma deranjaza (dupa cum am spus initial), dar sunt curios daca s-a mai sinchisit cineva, din cei care s-au inscris, macar sa se uite dupa carte.

 

Eu sunt sigura ca da. Eu le voi duce azi cartea Milenei si lui Cyber, sa o citeasca in timp ce asteptam sa ne soseasca pizza.

 

Pai... asta nu e dovada de vreo forma de osteneala din partea lor, dar ma rog...

 

Uite ca am dat dovada de lipsa de osteneala si am terminat cartea.
La semnalul tau, maestre, incepem comentariile.

PS: Sa stii ca Cyber si cu mine ne-am inteles cu Mara ca ne imprumute si noua cartea, de aici intarzierea enorma de doua zile. Sa nu uitam totusi ca e "cartea lunii", nu "cartea orei".

 

Dieciii...

Punctul minus al cartii este forma. Nu tu o descriere interesanta, nu tu o traire expandata pe 20 de pagini. Citisem inainte de "Castele de carton" o nuvela de Onetti, ce aborda un stil aparte si descrieri psihologice cuprinzatoare ("Despartiri") dar prezentarea relatiilor personajelor de undeva de foarte departe mi-a adus o curiozitate feminina. Din acest punct de vedere "Castele..." are un mare minus. E o carte usurica, de sambata dimineata, pe care o digeri in cateva ore. Punctul culminant este slabut fara revelatii uimitoare care sa te lase cu dintii-n paginile cartii.

Pe de alta parte, fondul cartii mi s-a parut aparte. Nu e nimic ciudat cand vorbim despre un triunghi amoros dar... un triunghi amoros acceptat de toate cele 3 parti este aparte. Zic eu. De aici se prezinta trei personaje distincte. Fata, Maria Jose, personajul narator/principal, a carei istorie este evocata pe larg (era normal sa se faca un flash-back odata ce scriitoarea probabil s-a identificat cel mai bine cu acest personaj), Jaime Gonzalez,un pusti de pe la tara, cu inclinatii artistice dar lipsit de originalitate si Marcos Molina Schultz, baiatul cu bani si plin de talent dar cam... lipsit de vlaga sexuala Aceste trei personaje se ascund intr-o relatie de dragoste tripartita in timpul ultimilor ani de adolescenta (probabil si cei mai fragili) si ajung sa isi piarda orice idee despre lumea pentru o scurta periada.

Aici intervine probabil intrebarea pe care cred ca orice cititor si-o pune. Eu as face asa ceva? Daca stau sa ma gandesc ca interlocutoarele mele sunt femei (sper doar deocamdata) as zice sa schimbam putin intrebarea. Ati face asa ceva daca ar trebui sa impartiti, asa cum se intampla in carte, impreuna cu o buna prietena, acelasi barbat? Totusi chiar ideea de a alege doua personaje masculine si unul feminin mi se pare mai provocatoare, fantezista, daca stam sa ne gandim ca egoul masculin este mult mai posesiv si mai mandru (cand vine vorba de relatii sentimental-sexuale ) decat cel feminin.

Oricum, istorioara celor trei adolescenti se termina in pom, si este incheiata doar la inmormantarea lui Marcos. Probabil era nevoie ca veriga ce acapara dragoste oferind bani, faima etc. sa dispara pentru ca relatia dintre cei doi, Jaime si Maria, sa poata a se desavarsi. De ce spun veriga care acapara dragoste? Pentru ca daca privim dintr-un anumit punct de vedere (desigur, cel al Mariei, pentru ca altul nu avem) Marcos a adus in aceasta relatie doar materialul (trupul frumos, lipsit de puterea oferiri de placere, banii) si de aceea scena din cap.4 (continuarea finalulului cap.3) probabil are ascuns un gram de simbolism.

Cam atat ca vreau sa vad cum se termina ultimul vol. din Lumea Fluviului

 

Din punctul meu de vedere, lucrurile stau exact invers. Mie mi-a placut cum a fost scrisa cartea (chiar si traducerea e buna ? ce usurare, in ultimul timp a inceput sa-mi fie frica sa citesc o carte, de groaza traducerii). Nu am nevoie de descrieri psihologice de 20 de pagini asupra a ceea ce simt personajele, sa mi se dea mura in gura cu alte cuvinte. Mi se pare mai interesant sa incerc eu sa le descopar sentimentele, sa imi imaginez ce anume ii determina sa aleaga sa procedeze intr-un fel sau altul, din actiunea propriu-zisa a cartii. Nu ma deranjeaza nici sa citesc o carte ?usurica?, cat timp subiectul ma atrage.

Ei bine, in aceasta carte, subiectul ? fondul, cum zici tu ? nu mi-a placut. Dar nu mi-a placut chiar deloc. Il consider stupid si nerealist, si voi incerca sa explic de ce. Okay, vorbim de existenta unui triunghi amoros ?acceptat de toate cele trei parti?. Din punctul meu de vedere, acest lucru este imposibil. Este imposibil atunci cand e vorba de iubire. Fiindca asta vrea sa arate cartea: ca cei trei oameni se iubesc. Probabil nu m-ar fi deranjat si as fi acceptat mai usor ideea daca ar fi fost vorba doar de sex. Mie una mi-e relativ imposibil sa despart sexul de iubire, dar accept ca altii o pot face si as fi inteles daca totul s-ar fi rezumat la asta.

Desigur, totul a inceput de la sex, iar sentimentele au evoluat pe parcurs. Dar nici macar in cazul asta motivatiile personajelor nu mi s-au parut suficiente. De la ce a pornit totul? De la faptul ca unul din cei trei avea probleme de ordin sexual. Impotenta este o boala, si daca vrei sa tratezi o boala te duci la medic, nu te angajezi intr-un menage-a-trois ca poate-poate o trece. Motivatia mi se pare stupida si complet insuficienta. Dar hai sa zicem ca asta a fost alegerea lor. Incerc sa o respect, desi nu o inteleg.

Ei bine, cand sentimentele au evoluat, totul ar fi trebuit sa se opreasca. Dar nu ? ei au devenit un trio amoros super fericit. Chiar si atunci cand eroina si-a dat seama ca il ?iubeste? mai mult pe unul decat pe celalalt ? ceea ce ra de asteptat ? nu a reusit sa faca o alegere. Ar fi ramas cu el, dar nu l-ar fi parasit nici pe celalalt. Chiar si la sfarsit, cand ii era clar ca il iubeste doar pe Jaime, spune ca ?vreau ca Jaime sa se intoarca, la mine si la Marcos?.

Acest lucru nu mi se pare admisibil. Incerc sa-mi amintesc de matematica din scoala si nu pot fi de acord cu autoarea care spune ca ?trei este un numar par? ? poate Milena ma ajuta si-mi spune daca am dreptate sau nu ? sau daca vreti mai bine, inca mai cred cu o copilareasca bucurie in mitul androginului, in fiinta perfecta cu doua trupuri, patru maini, patru picioare, etc, - nu trei, nu sase. Asa ceva nu exista. Iubirea intre trei oameni nu poate exista si gata.
Si eu cred ca autoarea a incercat sa sustina acesta idee pana la capat. Daca ar fi incercat sa-i faca pe oamenii aia sa inteleaga ca au gresit, as fi fost dispusa sa accept, poate ca mi-ar fi placut mai mult cartea. Dar chiar si dupa moartea lui Marcos, cand se duceau sa manance hamburgerul ala, il auzea pe ?Marcos cum radea de pe bancheta din spate?. Eu nu cred ca cei doi au ramas impreuna. Cred ca s-au dus doar sa manance un hamburger si atat. Probabil le era foame.

Intrebarea pe care o pun eu: Pe cine ar fi ales Jose sa iubeasca, daca Marcos NU ar fi avut probleme de ordin sexual? Pe taranul urat, potent, fara talent si fara bani sau pe baiatul bine crescut, frumos, talentat, potent si cu bani? Mie nu mi-e foarte greu sa dau raspunsul, mai ales ca Marcos a fost cel de care s-a indragostit in prima faza, inainte de a-i cunoaste problemele, si tocmai de aceea cred ca de fapt in toata povestea asta nici macar nu a fost, sau nu ar fi trebuit sa fie vorba de iubire. Dimpotriva, toata cartea mi s-a parut a fi pur si simplu o bataie de joc la adresa acestui sentiment.

Si Tezeu, ce-ti veni sa ne intrebi ?daca noi am face asa ceva??. Ce, crezi ca eu te-as intreba vreodata daca ai face-o cu doua twilece albastre in acelasi timp? Nu, si nici nu ma intereseaza raspunsul. Daca totusi vrei sa stii ce as face

 

ok, am citit cartea, don't thank me or anything

cred ca e o carte usoara, interesanta, dar cu un subiect aiurea si nerealist. it's a verry artsy book, cam atata am de spus

 

In primul rand, cartea isi propune sa trateze aceasta tema tocmai pentru ca a starnit controverse. A spune ca iubirea in trei este imposibila inseamna a face afirmatii imposibil de verificat. Daca ar fi sa ne luam dupa "fiziologie", la fel de imposibila este si iubirea intre doua femei sau doi barbati. Se pare totusi ca exista si asa ceva. Deci si iubirea in trei ramane o posibilitate, daca nu o certitudine.
Daca subiectul cartii s-ar fi rezumat la sex, nu stiu ce ar mai fi fost de tratat. Intregul roman ar fi fost redus la o naratiune cu tente umoristice, cu sumare caracterizari dar fara pic de adancime.

Procedeul de expunere ales, monologul, corespunde temei. O buna intrebare ar fi de ce tocmai Jose este naratorul, cu toate ca relatia este, intr-adevar, un triunghi, nu o bifurcatie. Pentru ca este singura femeie? Pentru ca ea este factorul de echilibru? Pentru ca a fost infidela in ambele sensuri si astfel a ajuns sa ii cunoasca mai bine pe amantii ei? Contrar a ceea ce s-ar putea crede la prima vedere, autoanaliza psihlogica este mai mult decat prezenta: este insasi esenta romanului, baza acestuia. Intr-adevar, nu apar multiple trairi "expandate pe 20 de pagini", in schimb apare una singura expandata pe 200. Toata cartea reda una si aceeasi experienta, si anume o rememorare, probabil traita usor intr-o sambata dimineata.

Impresia mea generala despre roman poate fi descrisa in doua cuvinte: timp real. Mai exact, dimensiunea limitata a romanului face posibila o conectare directa la gandurile naratorului/personaj. Intervalul de 2-3 ore necesar cartii coincide cu durata probabila a unei escapade in trecut. Cartea este evident scrisa pentru o lectura nefragmentata. Povestea are, de altfel, un curs firesc. Nimic nu este prefabricat, sau artificial. Motivatia data de autoare nu este cea aparenta. Relatia nu a inceput datorita impotentei sexuale a unuia dintre ei, ci pentru ca toti trei "au avut chef". Nimic mai simplu. Se completau reciproc. Fiecare dintre cei trei se deosebea de ceilalti doi pe o coordonata. Jaime era inferior prin lipsa de geniu, Marcos datorita stigmatelor sale, dintre care factorul de ordin sexual nu era nici pe departe cel mai dureros, iar Jose prin faptul ca a renuntat fara lupta la visele ei. Undeva, acest echilibru s-a spart. Poate in momentul in care a aparut a patra coordonata, si anume succesul. Sfarsitul relatiei a devenit inevitabil in acest context. Nu cred ca eroina il iubea mai mult pe unul decat pe celalalt. Doar in mod diferit. Se iubeau intre ei fiecare in alt fel.

Eroina nu ar fi "ales" sa iubeasca, intrucat aceasta alegere nu ii apartine. Cred ca o eventuala relatie a ei cu Marcos ar fi fost sortita esecului.

 

Cyber, tu doar atat ai avut de spus? Come on, I know you can do better than this!

Milena - o analiza extrem de rece si "stiintifica" a cartii. Motiv pentru care nici nu prea pot fi de acord cu ea. Cum adica, informatii "imposibil de verificat"? Sunt perfect de acord ca poate exista iubire intre doua persoane de acelasi sex, atat timp cat sunt doua si nu trei. Cum crezi tu ca se poate verifica asa ceva, si de ce consideri ca ar fi necesara o astfel de verificare? Doar nu discutam despre eu stiu ce chestii stiintifice aici.
De ce naratoarea este Jose? Pentru ca autoarea cartii este femeie si i-a fost probabil mai usor sa abordeze astfel naratiunea.
Si chestia cu "cheful" e destul de discutabila. Adica, daca eu sa presupunem ca acum "am chef" si doamne, ce bine simt ca ma completez cu vanzatorul de la chioscul de ziare fiindca l-am vazut azi dimineata cand am cumparat Publitim-ul ca citeste o carte de Marquez, si cu vanzatorul de fructe (nici un apropo, Diva ) fiindca mi-au placut ochii lui si merele de pe taraba, asta inseamna ca sunt gata sa... you get the idea ). Fiecare om are problemele, esecurile, nemultumirile lui. Dar in acelasi timp si modalitati "normale" de a le rezolva.
Si cui apartine alegerea de a iubi, daca nu celor in cauza? Se poate intampla uneori, nu contest, ca un barbat/o femeie sa poata iubi doua persoane in acelasi timp (sublinez, in acelasi timp, nu in acelasi loc). Dar acest lucru nu poate fi decat temporar. Va trebui sa aleaga: unul, celalalt sau nimic. Lucru care nu s-a intamplat in cazul de fapta, motiv pentru care eu ii dau in final dreptate lui Cyber: e foarte aiurea si nerealist!