Fan Fic: Cenusa Fortei

Discussion in 'Romania' started by Ionut_cel_Intelept, Sep 25, 2008.

Thread Status:
Not open for further replies.
  1. Ionut_cel_Intelept Jedi Knight

    Member Since:
    Mar 4, 2007
    star 1
    Star Wars: Cenusa Fortei

    ?Sunt casatorita cu ordinul Jedi?, isi spuse Saray, ?iar Forta este partenerul meu?. Statea pe intuneric si continua sa repete aceste cuvinte care devenisera pentru ea poate la fel de profunde preceptele codului Jedi. Nu trebuia sa lase loc altor ganduri sa-i intre în minte. Iubirea este un lucru periculos, mai ales pentru un Jedi si nu putea lasa acest sentiment sa-i patrunda în minte.
    Saray Sanya era Marele Maestru al Ordinului Jedi, chiar daca avea numai treizeci de ani. Pe cand avea 20 de ani si era un simplu cavaler Legiunile Noului Sith pornisera un razboi care rupsese galaxia în doua si care lasase Imperiul în ruine. Un imperiu candva condus de democratie, si pace, dar care acum nu mai exista. Saray a facut parte din cei zece Jedi trimisi pe campul de batalie. A purtat mai mult de doua sute de batalii, si-a demonstrat eroismul, a impins Legiunile Sith si armata lor de masiarii pana spre Inelul Exterior si apoi a proclamat victoria Imperiului. A devenit o legenda, mentionata în arhivele istorice. Iar maturitatea castigata în razboi si legatura puternica pe care o avea cu forta, au facut din Saray liderul Ordinului Jedi.
    Dupa; sase ani de lupte intense Imperiul a invins, apoi s-a desfiintat si, dupa; multe zeci de mii de ani nu mai exista nici o forma de conducere la nivel galactic. Fiecare planeta era independenta. Desigur, multe parteneriate comperciale au fost pastrate, dar nu mai exista un Senat Imperial, sau un Imparat. Totul era controlat la nivel planetar. Si pentru o vreme a fost pace. Însa; cicatriciel razboiului inca mai existau, atat în economia galaxiei, cat si în veteranii razboiului. Mai ales în Sarya, care si-a pierdut în conflict tineretea, camarazii si zambetul. Nu o data pe campul de lupta parul sau a fost umplut de propriul ei sange, nu o data ochii ei albastri au vazut atrocitati de nedescris si moarte si praf si nave cazand din cer cuprinse de flacari.
    Dar a invatat sa uite, dar cu cat uita mai mult cu atat parea mai distanta fata de Padawani si ceilali Cavaleri. Ca si cum ceva murea în ea iar sufletul ei trecea treptat în lumea Fortei. Iar acum se vedea obligata sa mai fie distanta fata de cineva. Fata de un barbat de aceeasi varsta cu ea. Impreuna se antrenasera cand erau mici, impreuna invatasera sa simta forta. Impreuna luptasera în razboiul Noului Sith. Impreuna devenisera maestri. Numele lui era Valdis Hathor si tocmai ii facuse o declaratie de dragoste.

    ***
    Desi era toamna pe Dantooine, Valdis oprise caldura în camera sa din Templul Jedi. Stinsese si lumina si deschisese fereastra mare si ovala indreptata spre rasarit. Afara ploua cu stropi mari si reci care rapaiau pe pervaz. Cu mana tremurand de frig si de nervi maestrul Jedi îsi mai turna un pahar de caray rece, o bautura energizanta foarte puternica facut din cerealele negre de pe Vartas. Cu cat bea mai mult caray, cu atat tremura mai mult. Valdis voia sa nu mai doarma niciodata, voia sa fie consumat de frustrarea care îl cuprinsese si voia sa moara. Pentru el nu mai exista nici un motiv sa mai traiasca. ?Sunt un Jedi bolnav. Sunt un ratat. Sunt un nimeni. Cum am putut sa cred ca?? dar nu se mai gandi la ceea ce facuse. Ura Ordinul Jedi si restrictiile care fusesera readoptate dupa; perioada de liberalism din vremea lui Luke Skywalker. Atasamentele erau interzise. ?Iubirea este interzisa?, spuse, Valdis. ?Suntem roboti, masini de ucis. Iar eu sunt un prost.?
    Brusc îsi aduse aminte de codul Sith si de tot ceea ce insemna acesta. Aprinse lumina, lua holo camera pe care o avea si ii dadu drumu. Dimineata la;sa; holo-discul cu inregistrarea unui Padawan si iesi pe usa templului.

    ***
    Saray statea pe scaunul ei din cercul celor 12 maestri Jedi. Oboseala i se citea pe ochi. Si ingrijorarea. La dreapta ei, cu parul sau saten prins în coada, maestrul Karvin, cel care îl antrenase pe Valdis. La stanga batranul maestru twi?lek Qiu?Lan, cel mai experimentat membru al ordinului si un istoric desavarsit. Pe celealte scaune ceilalti maestri. Dintre ei doar Saray luptase în razboi. Si doar ea îl cunost
  2. Milena_Syan Force Ghost

    Member Since:
    Sep 27, 2005
    star 4
    Un inceput promitator, Ionut. =D=
    Felicitari!
  3. Ionut_cel_Intelept Jedi Knight

    Member Since:
    Mar 4, 2007
    star 1
    Multam pentru aprecieri.
    Episodul al 2-lea:
    ***************************************************


    CU TREI ANI IN URMA
    JUNGLELE DE PE DXUN

    Cat de mult poate sa cada un Jedi cateodata din motive atat de simple... atat de umane. Ceva era in neregula cu Ordinul Jedi, iar Valdis Hathor era cel mai bun exemplu. Doi mandalorieni ii trageau trupul inert prin noroiul podelei junglei. Fiecare il tinea de cate o mana. Maestrul Jedi - fostul maestru - era suficient de ametit cat sa nu riposteze, dar suficient de conectat in forta cat sa poata gandi. ?Abatoarele razboiului se vor deschide din nou, iar eu le pot opri. Dar de ce? Oare merita aceasta galaxie sa fie populata atat timp cat se comporta cu totii ca niste hutti? As putea sa mor pentru galaxie, in sacrificiul suprem. Pentru Forta.? Cei doi mandalorieni se oprira in fata unui copac mai gros, cu urme de taieturi pe trunchi. In jur domnea un miros de carne putreda, de sange lasat la aer. Orori incredibile se petrecusera acolo, iar Valdis le putea simti. Unul dintre mandalorieni il ridica si il lipi cu umerii de copac, iar celalt descolaci sarma ghimpata pe care o purta cu el. Sarma mandaloriana, sau sfoara cu spini cum ii ziceau era folosita in operatiunile din jungla. O ascundeau in iarba, iar cand inamicul se apropia, cate un mandalorian tragea la fiecare capat, iar victima era fie ucisa, fie ranita. Hemoragia si infectiile junglei in invingeau pana la urma. Pe Valdis voiau sa-l lege de copac si sa-l lase sa moara. Pana la urma nu era decat un Jedi care le intrase pe terenul lor, pe planeta lor.
    Ploaia cadea pe frunzele mari ale plantelor dintre copaci, iar roba lui Valdis era imbibata cu apa. Sarma ghimpata ii trecu peste piept, apoi peste stomac si de doua ori peste picioare. Era legat de copac, iar spinii de metal i se infipsera in carne. ?Sangele meu se va amesteca cu cel al celor care au murit inaintea mea. Suntem singuri pe lume de la nastere si pana cand murim, iar nimanui nu ii pasa de cel de langa el. Ratiunea inseamna egoism.? Cei doi mandalorieni plecara. Fostul Jedi ramasese singur in ploaie. Fusese lasat sa moara. ?Dragostea de orice fel este o minciuna. Exista numai interese, bani si pofte trupesti. Meritam sa murim, galaxia merita sa moara. Vong ar fi trebuit sa ne extermine pe toti, sa ne rada din Univers. Unde sunt Jedi acum ca sa faca dreptate? De ce nu sunt aici ca sa ma elibereze. Salvatorii galaxiei... Cei multi din ordin sunt niste prosti. Restul, noi cei ce am luptat in razboi suntem masini de ucis. Razboinici cu lightsabere. Eu nu sunt ceea ce m-au invatat ei. Sunt ceea ce m-a invatat razboiul.? Chiar daca era suficient de bine strans ajunse cu mana la spate, unde, sub camasa subtire care candva fusese alba, avea ascuns lightsaberul. Mandalorienii nu-l mai perchezitionara, iar Jedi-ului nu-i venea sa creada cat de idioti pot sa fie. Nu era de mirare ca nu mai ramasese decat un clan din natia razboinica de candva.
    Lama verde a sabiei se aprinse si taie sarma ghimpata. Valdis cazu in baltoaca in care apa era amestecata cu propriul sau sange. Bau din acea apa cu gust de noroi si isi potoli setea trupului. Insa mai era o sete care il ardea undeva inauntru. Nu le facuse nimic mandalorienilor si ei il atacasera primii. Acum sosise momentul ca ei sa accepte consecintele deciziei lor. Valdis se ridica incet dar sigur. Isi dadu jos roba maronie si camasa imbibata cu apa. Apa incepu sa pice pe bustul sau dezgolit, pe ranile proapete ale ghimpilor de metal si pe cicatricile luptelor precedente. Isi arunca lightsaberul in apa. Nu avea nevoie de asa ceva. Astepta noaptea, iar in inuneric o sabie de lumina l-ar fi dat de gol. Avea sa lupte in modul in care luptase de atatea si atatea ori in razboi. Cu mainile goale in umbra.
    Ar fi putu sa pastreze lightsaberul, dar deja nu-l mai caracteriza. ?Ar fi trebuit sa-l las in templu, ca exilii din antichitate?, gandi el, apoi se afunda in verdeata deasa a junglei.
    Animale salbatice, feroce, cu sange rece misunau pe langa el. Nu il atacara, pentru ca trupul lui Valdis emana atata tensiune in forta incat i
Thread Status:
Not open for further replies.