Fan fic: Ruinele Padurii (pentru nici un concurs)

Discussion in 'Romania' started by Ionut_cel_Intelept, Jan 7, 2008.

Thread Status:
Not open for further replies.
  1. Ionut_cel_Intelept Jedi Knight

    Member Since:
    Mar 4, 2007
    star 1
    Un fan fic Star Wars luuuung (s-ar putea sa fie plictisitor)
  2. Ionut_cel_Intelept Jedi Knight

    Member Since:
    Mar 4, 2007
    star 1
    Ruinele Padurii

    Nava Kalidei cadea ca un meteorit, lasând o dâra albicioasa în atmosfera plina de curenti a misterioasei planete pe care ajunsese. Cand ai în spatele tau un batalion de clone iti permiti sa faci un salt necalculat în hiperspatiu. Doar de atât a mai avut timp Cavalerul Jedi când si-a dat seama ca echipa de clone ce o însotea a decis sa traga în ea. Ceva se întamplase, dar nu reusea sa-si dea seama ce.
    Când nava iesi din hiperspatiu fata de 25 de ani realiza ca era prea aproape de planeta verde in jurul careia orbita. Gravitatia si-a spus cuvantul iar aparatul de zbor incepu sa fie tras spre suprafata. Surprinsa de situatie Kalida nu reusi sa redreseze nava, iar droidul ce o insotea si care ar fi putut sa o ajute, fusese lovit de catre navele clonelor chiar inainte de salt. Copacii ce acopereau solul planetei se apropiau din ce in ce mai mult. Nava intrase in vrie, iar in acel moment fata a pierduse orice simt al directiei. Auzea numai sunetul fortat al motoarelor, si nu reusea sa vada nimic prin atmosfera umeda, cetoasa si plina de curenti. Urma impactul, iar Kalida isi pierdu cunostinta.

    Kalida Gaar era un simplu Cavaler Jedi. Nu avea Forta lui Anakin Skywalker, nici intelepciunea lui Yoda, nici puterea Maestrului Windu, nici curajul lui Obi Wan Kenobi si nici spiritul rebel al lui Qui-Gon Jinn. Era doar una dintre miile de Jedi crescuti in templul de pe Coruscant. Fata isi pierduse fostul maestru in arena de pe Geonosis. Trebuia sa fie si ea acolo, dar Consiliul Jedi a considerat ca era prea neexperimentata pentru o lupta atat de importanta. A ramas pe Coruscant in acea teribila zi si, privind la cerul inrosit al apusului de pe planeta-capitala, a putut simti in Forta ca ceva grav se intamplase. Iar simturile nu au inselat-o. In perioada ce a urmat a luptat si ea in Razboiul Clonelor. Nu a fost o eroina, dar si-a dus misiunile la bun sfarsit fara mari batai de cap, iar in acea zi, cand Ordinul 66 a fost pus in aplicare, spre deosebire de alti Jedi, ea a reusit sa se mentina in viata.

    Ploaia de pe acea planeta era destul de ciudata. Era foarte fina, ca si cum apa ar fi fost cernuta printr-o uriasa sita. Semana cu o ceata ceva mai densa ce reducea foarte mult vizibilitatea. Stand in cockpit, printre metalele contorsionate ale navei, Kalida simtea cum umezeala pulverizata din cer ii stropea pielea alba a fetei si ii imbiba parul negru . Incerca sa se miste, dar îsi dadu seama ca era blocata. Sau poate ca era prea obosita pentru a se mai putea urni din maldarul de fiare ce fusese candva nava ei. Nu putea vedea decat cerul cenusiu acoperit de nori, iar de auzit nu auzea nimic. O durere cumplita de cap ca o impiedica sa gandeasca rational. Mai mult lesinata decat constienta, Cavalerul Jedi auzi un zgomotul produs de pasii cuiva care parea sa se indrepte spre ea. Auzi o voce barbateasca, insa acel cineva nu vorbea in bazica.
    ? Aruk hay, spuse vocea. Iakla maro dek pasan.
    ? Iakla parera aslam, raspunse o alta voce barbateasca ce parea a veni mai de departe.
    Dupa ce a auzit aceste voci, Kalida a lesinat, stiind ca, daca cei doi ar fi fost inamici ar fi ucis-o, fara ca ea sa se poate impotrivi in vreun fel in situatia in care se afla, iar daca ar fi fost persoane bune ar fi ajutat-o.

    Fata se trezi intr-o incapere mica, cu pereti din lemn, in mijlocul careia ardea un foc inconjurat de pietre. In mijlocul tavanului era o deschidere, ca un cos, ce permitea fumului sa iasa afara. Podeaua nu avea nici un fel de pardoseala. Kalida statea cu fata în sus pe o saltea subtire din panza umpluta cu ceva moale. Putea simti racoarea si mirosul pamantului umed. Era acoperita cu o patura tesuta cu tulpini de plante, asemanatoare cu o rogojina. Durerea de cap era acolo, prezenta, ca doua maini strangandu-i ambele emisfere ale creierului, iar piciorul drept era fixat intr-un fel de atela. Simtea cum ceva cald ii acopera genunchiul. Un pansament natural probabil, pus de vreun vraci al celor ce au gasit-o.
    In camera intra un batran imbracat intr-o roba neagra ce-i acoperea in intregime picioarele. Barba sa lunga
Thread Status:
Not open for further replies.